Téléchargeur: Louis
Pays: Mexico
Temps de chargement: Jul 28, 2018
Prix: Gratuit
Évaluation: Basé sur 1 utilisateurs

S'il vous plaît, vérifiez que vous n'êtes pas un robot pour charger le reste des pages

tÉlÉcharger staretul tadei pdf

Cum îți sânt
GÂNDURILE
așa îți este ȘI VIAȚA
traducere din limba sârbă de
VALENTIN - PETRE LICĂ
ediția a treia
tipărită cu binecuvântarea
PREASFINȚITULUI
PĂRINTE GALACTION
Episcopul Alexandriei și Teleormanului
București 7518 / 2010
Cum
îți sânt
GÂNDURILE
AȘA ÎȚI ESTE ȘI VIA­ȚA
Starețul
TADEI
DE LA MĂNĂSTIREA
VITOVNIȚA
Fraților Rumâni
din părțile Timocului
CAPITOLUL
I
Stareţul Tadeimartor blând
al Blândului
Mântuitor
Pornind la alcătuirea acestui
scurt cuvânt de început al cărţii ce adună învăţăturile Stareţului Ta‑
dei de la Vitovniţa, nu putem decât să ne amintim cuvintele Cuviosu‑
lui Iustin (Popovici) de la Mănăstirea Celie, însemnate în predoslovia
sa la Vieţile Sfinţilor: „Vieţile sfinţilor nu sânt altceva decât viaţa Dom‑
nului Iisus Hristos, înnoită şi continuată în fiecare sfânt, într’o măsură
mai mare sau mai mică…” Faptele şi lucrările sfinţilor se potrivesc,
potenţial, pentru toţi Creştinii – care prin întreaga lor viaţă râvnesc
„să umble cu vrednicie Domnului,” /Col. 1:10/ care năzuiesc la mân‑
tuire şi îndumnezeire în Hristos. Astfel a fost, în măsura cunoscută
lui Dumnezeu, şi viaţa fericitului Stareţ Tadei de la Vitovniţa, ce a lu‑
minat mult-pătimitoarea istorie a Bisericii şi poporului nostru Sârb în
veacul al XX-lea, cu „lumina lină” a căutării sale după Împărăţia lui
Dumnezeu, cu „pace şi bucurie în Duhul Sfânt.” /Rom. 14:17/
Hristos mângâie
sufletul copilului trist
Tomislav Ştrbulovici (Tadei, în
monahism) s’a născut prematur într’un târg, la şapte luni, pe 19
octombrie 1914, de praznicul Sfântului Apostol Toma (după care a
primit şi numele de botez); părinţii săi erau ţărani din satul Vitovniţa,
lângă Petrovaţ pe Mlava. A fost botezat de îndată, căci se temeau că
nu va trăi. A fost foarte plăpând trupeşte încă de la naştere şi cu
o sănătate firavă, încât mai târziu, monah fiind, glumea adesea pe
Stareţul TADEI
mănăstirea Vitovniţa

seama sa, smerit, spunând: „Din mine nici nu putea să se aleagă
ceva mai bun, dacă m’am născut la târg!”
Copilăria a fost tristă pentru micul Tomislav în săraca familie de
ţărani, în anii războiului şi după război. A rămas de timpuriu fără
mamă; acasă, în locul glasului blând şi iubitor al mamei se auzea
cuvântul mai întâi al primei, şi apoi al celei de-a doua mame vitrege.
Firavul Tomislav, suflet peste măsură de simţitor, ce se împotrivea
răutăţilor din jur şi vieţuia într’o lume a gândurilor sale, a cunoscut
astfel multă amărăciune. De aceea, după o spune chiar el, „am plecat
de acasă cu o bucată de pâine în buzunar.” Nici prin statură, nici prin
personalitate, nici prin caracter nu semăna cu ceilalţi copii din sat.
Aceasta a fost crucea lui: era diferit, chiar şi în privinţa mâncării – de
când se ştia nu a putut mânca hrană gătită cu untdelemn, nici ouă,
nici lapte, nici măcar să guste carne. Îl certau, încercau să-l hrănească
cu sila, dar organismul lui nu primea nici un fel de hrană cu carne.
Până la 16 ani a mâncat, după cum el însuşi spune, „mai mult pâine,
ceapă şi castraveţi.” S’a născut din dragostea lui Dumnezeu în lumea
asta, un loc străin lui, ca să postească şi să vieţuiască în feciorie din
copilărie: ca prunc postitor s’a născut şi ca feciorelnic stareţ postitor
s’a mutat în Împărăţia Cerurilor.
A fost batjocorit şi luat în zeflemea, socotit neputincios pentru muncă
şi îndeobşte nefolositor pentru viaţă – copilăria lui a semănat foarte
mult cu copilăria tristă a Cuviosului Amvrosie de la Optina. I se
spunea cu dispreţ: „Eşti bun de nimic! Priveşte la Miladin (un copil
de vârsta lui) cum îşi ajută tatăl, iar tu mănânci pâine degeaba!”
Aceste cuvinte îl dureau atât de mult pe micul Tomislav, încât alerga
pe câmp, sub un copac, şi acolo, în rouă, cel mai însingurat din
lume, se ruga Domnului să-i dea mângâiere - „să facă Domnul aşa
încât să fie şi el folositor o dată la ceva.” Îl chinuia necontenit teama
că „la bătrâneţe voi fi nemulţumit de mine şi, de aceea, nu am putut
Cum îți sânt GÂNDURILE
așa îți este ȘI VIAȚA
10
niciodată să am tihnă din pricina acestui gând” (această teamă îl va
însoţi mai târziu, şi în cei dintâi ani de monahism). Era stăpânit, fără
îndoială, şi de mâhnirea că tatăl lui, altfel un om bun şi liniştit, nu
l-a ocrotit şi nu s’a purtat cu el aşa cum aşteptase sufletul de copil
însetat de iubirea părintească: „Eram supărat că s’a recăsătorit după
moartea mamei şi a avut doi copii cu a doua soţie, dar mai ales când
s’a căsătorit şi a treia oară, căci cea de-a doua soţie îi murise. El,
amărât, s’a căsătorit ca să aibă o femeie în casă, care să aibă grijă de
copii. Din pricina acestui război al gândurilor cu tatăl meu, mulţi ani
nu am putut spori duhovniceşte.”
În anii aceştia, în inima sa înfiorată de copil se naşte un sentiment
ceresc, că nu e din lumea aceasta, şi o dorinţă tainică de a se izbăvi
din lumea mâhnirilor şi a tristeţilor, de a se închina întru totul lui
Dumnezeu, de a căuta bucurie şi mângâiere numai la El, Domnul cel
blând, singurul care-i mângâie pe cei ai Săi ce pătimesc. Dumnezeul