Téléchargeur: Gabriel
Pays: Belgium
Temps de chargement: Aug 20, 2018
Prix: Gratuit
Évaluation: Basé sur 1 utilisateurs

S'il vous plaît, vérifiez que vous n'êtes pas un robot pour charger le reste des pages

tÉlÉcharger psihoterapia ortodoxa pdf

Redactor: Ileana Buculei Grafică: Mona Curcă, Mihaela Voicu Coperta: Cina de Taină
(detaliu), Măn. Vatoped, Muntele Athos, 1312
© Editura Sophia, pentru prezenta ediţie
Traducerea s-a făcut după ediţia: Metropolitan of Nafpaktos Hierotheos, The illness and cure
ofthe soul in the Orthodox tradition, translated by Effie Mav-romichali, Birth of the
Theotokos Monastery, Levadia, Grecia, 1993.
Prefaţă la ediţia engleză
Boala şi tămăduirea sufletului în tradiţia ortodoxă este ultima dintr-un şir de patru cărţi
despre Psihoterapia ortodoxă. La prima sa publicare în Grecia, în l986, Psihoterapia ortodoxă* a
Arhimandritului Hierotheos Vlachos a avut un impact neaşteptat, chiar exploziv, dând naştere multor
discuţii şi inspirând alte trei cărţi cu acelaşi subiect: Tratamentul vindecător (l987), Convorbiri
despre Psihoterapia ortodoxă (l988) şi, în sfârşit, Boala şi tămăduirea sufletului în tradiţia ortodoxă
(l989).
* Cf. ediţia rom.: Psihoterapia ortodoxă- ştiinţa Sfinţilor Părinţi, Ed. învierea, Timişoara,
l998. (n. tr)
Ultima lucrare din acest şir este, de fapt, o expunere rezumativă a întregului material al
autorului asupra psihoterapiei ortodoxe, rezultat al unor convorbiri între autor şi câţiva credincioşi.
Principala convingere a autorului, care străbate cartea de faţă, este aceea că Ortodoxia nu
aduce un „sistem" de comportare morală, ci asigură un tratament vindecător care tămăduieşte cel mai
profund aspect al personalităţii omeneşti. Arhimandritul Hiero-theos Vlachos susţine că prin
afirmaţia sa nu spune nimic nou, ci doar pune în lumină o învăţătură fundamentală a Părinţilor
Bisericii: sufletul omului suferă de o boală care îi perturbă legătura cu Dumnezeu şi cu aproapele, ba
chiar şi cu lumea. Biserica este un spital care primeşte pe toţi oamenii şi le tămăduieşte bolile
duhovniceşti. Tămăduirea sufletului este „capătul" căii ortodoxe şi poate fi atinsă doar prin
meşteşugul ortodox de vindecare, adică nevoinţa, aşa cum e înfăţişată în predania trezvitoare a
Bisericii.
Când Părintele Hierotheos a fost chemat să predea la Şcoala Teologică Sfântul Ioan
Damaschinul din Damasc, şi-a ţinut cursurile folosind materialul cărţii de faţă. Atunci, în l988, am
tradus pentru prima dată cartea în limba engleză, sub forma unei culegeri de eseuri cu titlul Etică
ortodoxă; însă ea nu a fost publicată.
Vara trecută, bunul nostru prieten, Părintele Nikolas Pallis din Lancaster, Pennsylvania, ne-a
oferit ciorna traducerii sale la această carte, traducere la care l-a îndemnat osârdia şi setea sa de
învăţătură ortodoxă, ca şi iubirea faţă de turma sa. Aşa se face că am început să" lucrez din nou
asupra textului şi astfel s-a ivit traducerea de faţă, pentru care îmi asum toată răspunderea.
Se cuvine să mulţumesc Părintelui Nikolas Pallis pentru amabila sa ofertă, ca şi prietenilor
care m-au sprijinit şi m-au ajutat la această lucrare.
Effie Mavromichali
Introducere
La una din întâlnirile cu câţiva creştini, care a avut loc cu oarecare vreme în urmă, am avut o
foarte interesantă convorbire asupra unor subiecte din viaţa duhovnicească, întrebările lor - şi chiar
obiecţiile - erau atât de numeroase, încât am primit să revin spre a continua convorbirea. Am socotit
de datoria mea să înfăţişez temele principale ale convorbirilor, deoarece cred că ele pot fi de folos
mai multora, întrucât astăzi există mulţi creştini care au întrebări şi obiecţii asemănătoare.
Pentru început, simt că trebuie să dau unele amănunte despre convorbitorii mei şi să
pomenesc câteva din trăsăturile cele mai caracteristice ale personalităţii lor, ceea ce îl va ajuta pe
cititor să le priceapă mai bine întrebările, căci întrebările şi obiecţiile sunt strâns legate de întregul fel
de trai al omului, ca şi de experienţa personală, cu aspectele ei negative şi pozitive.
Părintele Filip: Este un foarte bun preot, care-şi săvârşeşte lucrarea în turma sa, cu
propovăduitoare sârguinţă, fiind foarte simţitor şi foarte interesat să-şi ajute cu adevărat turma.
Slujeşte cu regularitate Liturghia şi încearcă să sporească viaţa liturgică a parohiei. Este un predicator
foarte apreciat. Totuşi şovăie mult când ajunge la învăţătura ascetică a Bisericii, nu din reţinere, ci
din necunoaşterea acestei părţi a vieţii bisericeşti şi din pricina ideilor cu care a fost deprins atât în
universitate, cât şi la lecţiile de catehizare.
Athanasie: Este o persoană care se încrede mai mult în raţiune. Ţinteşte să sporească lăuntric
prin raţiune şi este adevărat că, în trecut, mintea sa puternică l-a ajutat de multe ori să ocolească
2
greşeli grave. De aceea pune cam prea mult accent pe însemnătatea raţiunii. A făcut parte din multe
organizaţii sociale şi politice, şi chiar din comunităţi religioase, fiind dezamăgit de toate. A aflat de
curând despre tradiţia ortodoxă şi încearcă să o trăiască. însă marea sa problemă rămâne întâietatea
raţiunii, divinizarea ei, absolutizarea şi, în ceea ce-l priveşte, autonomizarea.
Constantin: A trăit mulţi ani călăuzindu-se de raţiune. Mai apoi, a înţeles marea deformare pe
care auto-divinizarea raţiunii o pricinuieşte vieţii duhovniceşti. Şi-a dat seama cu tărie că excesiva
accentuare a raţiunii este o stare rătăcită, care nu ţine de trăirea ortodoxă. Este atitudinea vaarlamică
de tâlcuire a vieţii duhovniceşti. A studiat psihologia şi poate judeca oamenii după cuvinte şi reacţii,
putându-le prezenta personalitatea cu mare uşurinţă. Este însetat după tradiţia ortodoxă, a citit câteva
cărţi şi şi-a dat seama că
Sfinţii Părinţi văd omul şi lumea prin altă prismă. I-ar plăcea să ajungă la acea trăire. Totuşi
este puternic împiedicat de cunoştinţele anterioare, ca şi de propriul trecut: tradiţia întemeiată pe
raţiune. Cu toate acestea, este atras de învăţătura patristică şi îşi dă silinţa să o trăiască.
Irina: Este singura femeie din grup. Ca fire, e foarte emotivă. A avut multe experienţe
negative. Priveşte cu mare interes învăţătura patristică a Bisericii. Simte că Biserica este un spital,
chiar şi fără ca cineva să i-o fi spus. Un spital care tămăduieşte persoanele bolnave. Simte că este
bolnavă şi caută tămăduire. Însă vede tămăduirea doar ca pe ceva din afară, ca pe o scăpare de
chinurile unei conştiinţe vinovate şi o eliberare de anxietate şi nesiguranţă. Socoteşte că dragostea şi
slujirea din dragoste sunt tămăduitoare.
Vasile. Este un om cu principii conservatoare. Faptul că este mai în vârstă îl ajută să fie
conservator. A învăţat partea practică a creştinismului şi adesea se revoltă împotriva exprimării unor
păreri noi. Se simte în largul lui când este vorba de latura practică şi etică a creştinismului, astfel că
învăţătura patristică o priveşte cu mult scepticism. Perspectiva sa asupra lucrurilor este foarte
mărginită. Analiza patristică a sufletului, discuţiile despre minte şi inimă, distincţia între raţiune şi
minte etc. îl sâcâie foarte tare, socotindu-le preocupări filozofice care deformează viaţa
duhovnicească.
Acesta era grupul cu care am stat adeseori de vorbă după prima noastră întâlnire. Bineînţeles
că în timpul convorbirii nu am avut putinţa să citez pasaje din Sfinţii Părinţi ai Bisericii. Uneori am
folosit câteva cita te din memorie. Însă cititorul acestor discuţii poate găsi toate dovezile patristice în
cărţile mele despre tămăduirea ortodoxă a sufletului: 1) Psihoterapia ortodoxă; 2) Tratamentul
vindecător, 3) Convorbiri despre Psihoterapia ortodoxă. Cititorul va găsi în aceste lucrări o analiză
extinsă a poziţiilor prezentate aici ceva mai simplificat. De altfel, nu trebuie uitat că cele înfăţişate
aici sunt doar punctele principale ale discuţiei şi, desigur, într-o discuţie nu se pot face analize prea
ample, ci se ating doar lucrurile de temelie.
Mă rog ca publicarea acestor convorbiri să fie de folos cititorilor. Iar folosul nu este altul
decât să-şi dea seama de propria boală şi să caute un tămăduitor şi o metodă de vindecare.
14 noiembrie 1987. Pomenirea celui între Sfinţi
Părintele nostru Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului.
Arhimandrit Hierotheos Vlachos
Prima întâlnire
Într-o duminică din anul l987, am slujit Sfânta Liturghie la o biserică din Atena. Era o
biserică foarte mare, plină de oameni. În timpul dumnezeieştii Liturghii am tâlcuit un pasaj din
Epistola Sfântului Pavel către Galateni, care se citea în acea duminică. Pasajul pe care l-am analizat
pe scurt a fost: „Prigoneam Biserica lui Dumnezeu şi o stricam pre ea; şi spoream în credinţa